Astăzi mi-am văzut iluzia

Ca o statuie cu rădăcinile-n asfalt m-am oprit.
Pentru o clipă n-am mai auzit și am simțit
Cum lumea și timpul fugeau de mine.
În fața mea era ea… iluzia mea.

Parcă distanța creștea, parcă mă pierdeam
Și din mână lăsam amintiri să cadă pe trotuar
Spărgându-se ca mici bibelouri cu valoare sentimentală.
Eram numai eu și ea.

În ultima perioadă am invățat să aștept,
Acum știu numai așteptarea, am uitat să trăiesc.
Tu ești vie și frumoasă, un întreg de diamant
Ce s-ar risipi în mocirla minții mele.

N-am mai îndrăznit să te privesc, te-am dezamăgit.
Intunericul meu ți-ar păta lumina ca petrolul aruncat în mare.
Dar totuși simt că fără tine voi fi moarte.
Astăzi mi-am văzut iluzia.